Aberatii

O sa incep cu chestii despre vremea asta stupida care pe mine ma da cu totul peste cap. Intotdeauna am avut impresia ca sunt oarecum “direct proportionala” cu vremea, adica atunci cand e soare sunt bine dispusa, fericita iar cand este innorat, ploua sau e frig, pur si simplu sunt adormita, nervoasa, trista si toate chestiile naspa. Ei bine, pe langa asta, zilele astea s-au adaugat si durerile de cap care mi-au dat o senzatie “extraordinara” si da, am devenit sarcastica cam cu absolut orice.

Trecand peste vreme, in ultimul timp am trecut prin niste momente nu tocmai frumoase dar care m-au facut sa vad altfel lumea..sper ca am reusit sa mai cresc putin, sa ma mai maturizez putin si sa apreciez anumite lucruri care inainte mi se pareau nimicuri.

Stiu ca am cam abandonat iar blogul dar chiar nu am stiut ce sa mai scriu, sper ca pe viitor sa gasesc niste subiecte bune si care sa atraga interesul.

“Lacrimile incep din inima, dar unii dintre noi isi tagaduiesc inima atat de des si pentru atat de mult timp, ca atunci cand ea in sfarsit vorbeste, auzim nu o mahnire ci zeci de mahniri intr-o singura frangere de inima. Stim ca plansul este un lucru natural si bun. Stim ca plansul nu este o slabiciune, ci un gen de putere, si totusi, bocetele ne smulg din pamant, radacina cu radacina-ncalcita, facandu-ne sa ne pravalim, atunci cand plangem ca niste copaci naruiti.”