Ultimatum

Şi dintr-o mie, e doar unul cel care chiar o ştie.

Şi poate nu mai e la fel, dar rămâne acelaşi el.

Şi când e vorba să se facă praf ea zice nu, el zice DA!

E stresant, terifiant, el se gândeşte, ea a uitat.

Şi când o sună teoretic e în casă şi visează.

Da' practic e afară şi se distrează.

Ea ţine ochii deschişi şi ştie bine că sentimentele-s ficţiune pură.

Ce numea el feelinguri la ea erau raţiune amestecată cu ură.

Şti.. Îl voia mai mult ca orice şi la început credea şi ea în dragoste

Asta până l-a văzut pe el cu altele

S-au certat şi de atunci nu si-au mai vorbit

Până a văzut-o cu altul şi atunci nu şi-a mai revenit.

Atunci a tras pe nas, a făcut următorul pas,

Şi-a băgat în venă şi s-a ars!

Era mort! Dus!

Şi ea i-a zis rece: Ne vedem acolo sus!

Se-nşela defapt pe sine cu alta

Că de multă vreme nu mai era cu ea.

Mai dă-o-n colo!

Ea era cuminte cu el, cu altu sau solo.

Îi era şi ei dor da' nu recunoştea.

Prefera să-l lase, să-l vadă cu alta.

Şi chiar şi când el venea la ea şi-şi cerea iertare

Îi zicea sec: Eu nu-s D-zeu să te iert! Îmi pare rău, frăţioare!

Şi când pleca ea începea să ţipe

Că-l vrea înapoi, că doar îl minte

Dar el nu o mai auzea deci n-avea de unde să ştie

Că doar privirea lui o mai ţinea vie.

Şi cum era mort mai mereu, s-a agravat

A luat o supradoză şi nu a mai scăpat

S-a dus.... El e inconştient, ea e la nebuni

Ş-acum dacă se văd, sunt ca şi doi străini

Şi totuşi se privesc intens

Dar între ei nu mai există nici un interes.

Simt cumva că ceva îi leagă

Dar nu-şi amintesc povestea întreagă.