Hummer`ul roz...

Era o zi de început de Decembrie. Se anunţa vreme destul de ok, şi foarte probabil să ningă. Mădă cu Andra nu făcuseră cumpărăturile de Crăciun.

-Mădăăăă! Trezeşte-te! incerca

Andra s'o trezească pe Mădă.

-Încă 5 minute mamă.. nu vreau la şcoală...

-Mădă! strigă Andra dintr'o dată.

-CEEEE? sări Mădă din par speriată.

-Ai promis că azi mergem să facem cumpărături pentru Crăciun...

-E dimineaţă...Devreme..

-Ce zici? E 3 jumate...

-Ceee? Stai că acum, un duş, mă spăl pe dinţi.. ăă... mă schimb şi gata...

dar Mădă era incurcată printre cearşafuri.

-Da! Asta după ce te ridici din pat.

-Dacă mă descâlcesc de aici....

-Lasă că te ajut eu să te.. ăă.. descâlceşti.

o oră mai târziu Mădă era gata de cumpărături, îmbrăcată cu o pereche de colanţi verzi, bocanci tot verzi şi o rochiţă croşetată roşie. Iar Andra era cu nişte super-botine cu tocuri cui, blugi skinny şi o cămaşă albă.

-Oau zâno! Ce e cu ţinuta asta aşa de.. ăă.. Aşa de wow!

-Păi cum mergem la cumpărături, cine ştie cu ce super-tip mă voi întâlni...

-Păi.. în orice caz eu îţi urez succes la cumpărături pe tocurile astea demenţiale...

-Mersi.

Şi îmbrăcate aşa fetele porniră spre Super-Hummer Care şi acesta era decorat cu fundiţe roşii şi verzi în jurul oglinzilor dar şi înăuntru, iar noul odorizant de maşină era cu miros de brad, ca fetele să simtă spiritul Crăciunului.

-Vai ce Hummer drăguţ avem! zise Mădă şi o îmbrăţişă pe Andra, după care fetele intrară în Hummer şi porniră spre primul oraş de pe listă: Timişoara...

Nici o problemă pentru Hummer. Într-o oră fetele erau în Timişoara, în faţa Mall-ului, cu câte un cola roz în mână.

-Aici începe defapt drumul... zise Mădă în timp ce intrau în Mall...

-Cadouri... Şi băieţi..

-Da...

-Hai la treabă...

Aşa, fetele noastre intrară în fiecare magazin de haine sau păpuci şi probau toate hainele şi păpucii, dar se uitau în acelaşi timp şi după cadouri pentru prietenii lor.

La ora 20:30 Mădă avea deja 5 plase pline cu haine, păpuci şi accesorii, în timp ce Andra doar 4. Şi tot nu'si găsise perechea favorită de cizmuliţe de iarnă fără toc...

-Lasă Andra, mâine mergem la Cluj, mai avem Sibiul, Oradea şi Bucureşti. Găsim noi ceva şi pentru tine.

-Abia aştept. Dacă tot nu am dat de băăă...

Dar în acea clipă, din neatenţie, Andra se împiedică. Dar acest lucru l'a făcut pe un tip drăguţ să o prindă înainte de a cădea.

-Eşti bine? întrebă tipul drăguţ.

-Ăă.. Da.. Mersi.. E ok...

-Ah da. Mă numesc Edy. Tu?

-Eu sunt.. Ăă.. Mă numesc..

-Andra. completă Mădă

-Da.. Andra.. zise într'un final şi ea.

-Drăguţ... afirmă Edy

-Eu mă duc să las plasele la maşină... îi întrerupse Mădă

În timp ce se îndrepta spre maşină, la colţ, Mădă ''se ciocni'' de un tip.

-Vezi pe unde mergi! îi reproşă Mădă

-Tu vorbeşti, Moş Crăciun?

-Auzi măi incultule, poate vrei o plasă d'asta după cap!

-Vezi că plasele alea afectează.

-Îţi afectez eu ţie creieru' dacă nu te dai din faţa mea.

-Nu vreau să mă dau. Şi ce o să faci?

-Auzi, hai lasă'mă că n'am chef dă mă cert cu tâmpiţii.

-Cine vorbeşte!

-Deşteptu' cedează primu'! îi răspunse Mădă tipului care, dacă te uitai puţin la el, era chiar drăguţ. După care îl ocoli, merse la maşină unde lăsă plasele.

''Tâmpit om'' îşi zise ea

''Îmi place..'' gândi el

După ce îşi lăsă plasele în maşină, Mădă plecă înapoi după Andra şi noul ei ''prieten''. Dar când ajunse acolo, îl văzu pe ''tâmpit'' că povesteşte cu Edy şi merse la Andra.

-Deci?

-E din Alba şi el! Şi ah da! Mergem la film la Edy acasă în seara asta. A spus că o să vină şi un prieten foarte bun de'a lui la el.

-Fetelor, el e Rareş, un prieten foarte bun de'al meu. Cel mai bun prieten chiar. zise Edy care tocmai atunci se întoarse spre ele.

Dar surpriză: Rareş era ''tâmpitul''.

-Andra! Îmi pare bine!

-Rareş!

-Dar poţi să îi zici tămpitul! completă Mădă
-Oh! Uite cine vorbeşte! Moş Crăciun.
-Să înţeleg că v'aţi cunoscut? îi întrebară Andra şi Edy în acelaşi timp
-Din păcate da! confirmă Rareş.
-Şi ce păcat! continuă Mădă
-Păi îmi pare rău că vă întrerup discuţia amoroasă, dar ce'ar fi să plecăm. Doar la 02:00 tre' să fim prezenţi la Edy la film.
-Mda.. Hai Andra.. Avem ceva mai bun de făcut.
-Da! Ne vedem la Edy le zise Rareş.
Dar Mădă nu îl băgă în seamă, crezând că doar glumeşte.

-Hai Andra, Pune'ţi centura că plecăm!
-Ok Mădă!
Ş'aşa plecară, dar Mădă încă se gândea la cât de drăguţ era Rareş şi dacă chiar avea să'l vadă diseară la film. Iar în timpul ăsta Andra se gândea la Edy şi la cum ajunsese să îl cunoască.

-Însfârşit acasă! exclamară cele două prietene când ajunseseră acasă.
După ce ajunseră în casă, în timp ce Mădă făcea duş, Andra proba tot felul de haine. Într'un final se hotărî să-şi ia nişte blugi negri, o bluziţă mov şi nişte ugg-s mov. După ce făcu şi Andra duş, Mădă alese pentru ea nişte colanţi gri, o bluză mai lungă verde închis şi bocanci la fel de verzi.

-Mă aşteaptă o noapte de vis! se entuziasmă Andra

-Sper să fie la fel şi pentru mine! mormăi Mădă

-Hai să mergem!

-Haide!

Ş-aşa plecară fetele la Edy... 20 de minute mai târziu erau în faţa uşii....

-Intraţi! Hey scumpo! Salut Mădă! le întâmpină Edy

-Dragule!

-Edy!

-Salut Moş Crăciun! Chiar speram că nu o să vii!

-Tâmpitule! La fel de drăguţ şi grijuliu ca întotdeauna!

-Ăă apropo. Salut Andra!

-Bună Rareş!

-Haideţi înăuntru. Să spuneţi şi voi un film.. le invită Edy

-Silent Hill! propuse Andra

-Deşi l-am văzut, m-aş mai uita la el de 1000 de ori... spuse Mădă visătoare

-Eu de 1001! zise Rareş

-Mie-mi convine. zise într-un final şi Edy

Ş-aşa ajunseră să se uite la Silent Hill.

Mădă se aşeză pe pat în colţ, iar lângă ea se puse chiar Rareş. Edy şi Andra erau pe canapea, îmbrăţişaţi, aşteptând să pornească filmul. Dar era clar că niciunul din ei nu avea să urmărească filmul. Cu toţii se gândeau la altceva.

Andra şi Edy se sărutau de zor. Andra stătea în braţele lui Edy iar el o ţinea aşa delicat încât zici că i-ar fi fost frică să nu se spargă... Şi-ntradevăr.. Andra era aşa delicată...

În acest timp Mădă şi Rareş se prefăceau atenţi la film, când defapt se gândeau la ei. Se gândeau la cum le-ar sta împreună şi din când în când se mai uitau pe furiş unul la celălalt. Dar niciunul din ei nu ştia asta. Mădă o ţinea pe a ei, cum că nu îl suportă. Iar el la fel. Ziceau că nu se suportă.

Când se termină filmul, Edy propuse ceva:

-Ce-ar fi să ieşim afară puţin?

-Bună idee scumpule! afirmă Andra

-Cum vreţi... ziseră în acelaşi timp Mădă şi Rareş

Şi uite aşa, la ora 5 dimineaţa, cei 4 se plimbau pe bulevard. Bine-nţeles că Andra şi Edy se ţineau de mână. Iar Mădă şi Rareş mergeau aşa, la o distanţă mică unul de celălalt.

-Băi voi aţi văzut ce bine v-ar sta împreună?? întrebă Andra

-Ce? Mie cu ăsta? întrebă nedumerită Mădă

-Aha... afirmă Edy

-Cu Moş Crăciun? Ah! Niciodată! negă Rareş

-Auzi măi cretinule! Eu nu sunt Moş Crăciun! îi răspunse Mădă lui Rareş întorcându-se spre el.

-Cretin? Te uiţi în oglindă vreodată?

-Mai des decât crezi!

-Şi nu se sparge? La cât eşti de simpatică...

Acum distanţa dintre cei doi se tot micşora. Până ce Mădă şi Rareş ajunseră să stea lipiţi unul de celălalt, între feţele lor rămânând doar vreo 4 centimetri.

-Eu simpatică? Păi sunt simpatică! Nu ca tine! Şarpe plin de venin ce eşti! iar în acel moment Mădă îl prinse pe Rareş de hanorac

-Zise cea mai simpatică fată care nu ar răni nici o muscă? Sau ce! după ce zise acestea, Rareş îşi puse mâinile pe talia ei

-Păi poţi să şti! Fraiere!

-Fraier-o!

Şi atunci se întâmplă miracolul: Cei doi se sărutară.

Iar cu două secunde după ce se sărutară cei doi, Andra şi Edy, care până acum râseră de ei, se sărutară şi ei.

Ş-anceput să ningă... Prima ninsoare din acel an... Şi era aşa perfect pentru cele două verisoare ale mele....